ce faci cand dupa mult timp ti se ofera pe tava ceva ce ai cautat cu privirea mult timp?
cautatul asta cu privirea ajunsese sa te ameteasca….devenise greu de urmarit …ai incercat si varianta “vulpea cand nu ajunge la struguri, spune ca sunt acrii” ai incercat si “indiferenta este cea mai buna arma” …si cu toate astea nu te-ai gandit niciodata la “ai grija ce iti doresti, s-ar putea sa primesti”

si in momentul in care ai iesit din gara, ai decis ca e “gata“…ca e momentul sa apara altceva …gasesti alt mijloc de transport …auzi un suierat subtire, intorci privirea si ea, mocanita, este acolo! reparata …innoita… se anunta o calatorie doar “dus”…arata precum caleasca din povesti …arata ca tot ceea ce vedeai tot ceea ce inainte sa te autoconvingi ca strugurii sunt acrii …

te apropii usor…dai tarcoale…..mocanita sta acolo…din cand in cand scoate un suierat subtire ca un oftat si iti dai seama, ca a fost mereu acolo …in gara….ca a tot facut drumuri cu alti pasageri, in timp ce tu te plimbai intre peroane …ca in urma cu mult timp, cam pe atunci cand ai ajuns in gara, cineva ti-a oferit bilet la mocanita, dar ti s-a parut prea putin si prea comun …

“tu ai luat ceva? ce e cu tine?”

oricum, si ea, monita, are nevoie de ceva timp sa respire…asa ca faci un drum pana la depou…e lin, e cald, nu sunt zguduituri si te simti in perfecta siguranta

si acum …marea intrebare: pleci in “one way trip” cu mocanita sau iti respecti decizia, te intorci si schimbi gara, asteptand sa vezi daca motorul ultimei aparitii porneste? are you in for the bumpy ride? will you take the road trip?

cand “tarziu” devine “prea tarziu“?
cand “prea tarziu” se transforma in “niciodata“?