Incet se-aprind facli dupa facli,
Si cerul pare-a fi mult mai aproape,
Si-odata cu fulgii mari, argintii,
Sclipiri marunte de cristale-n noapte,
Cobaoara mii si mii de amintiri
Din haosul de vise si de soapte;

Prin florile de gheata, de la geam privind,
Si timpul a inmarmurit, cu nemurirea lui
Si crivatul elogia plecand
Caci nu mai era loc pentru asprimea lui.
Taram de basm nemaistiut….
Sau poate doar umbrit de crancena uitare